Endodonție

Termenul de endodonție provine din limba greacă și înseamnă “interiorul dintelui”.

Tratamentul endodontic (cunoscut și ca „tratamentul de canal” sau „scoaterea nervului”) este una dintre cele mai frecvente proceduri medicale dentare, care tratează „interiorul dintelui” (camera pulpară și întreg sistemul de canale) pentru eliminarea infecțiilor și protejarea de infecții viitoare.

Infecțiile pulpare apar, cel mai frecvent, din cauza cariilor profunde sau de mari dimensiuni, traumatismelor la nivelul danturii sau afecțiunilor parodontale. Bacteriile care pătrund prin crăpăturile dintelui distrug treptat pulpa acestuia, duc la infecția și slăbirea osului, la umflarea ligamentelor din jurul dintelui și, în final, la pierderea dintelui. Netratate, inflamația sau necroza pulpei unui dinte se pot extinde și la țesuturile din vecinătate.

• durere (spontană, pulsatilă, surdă) care se poate extinde la zonele învecinate maxilarului
• sensibilitate atunci când mușcați sau mestecați, sau la temperaturi ridicate și scăzute
• durere inexplicabilă la un dinte tratat în trecut

• apariția unei umflături în dreptul dintelui (abces)
• modificarea de culoare a dintelui
• ganglioni umflați din jurul gâtului și al capului